see page history
( 21 mai 1880 - 14 iulie 1967)
S-a nascut la Bucuresti. Numele sau adevarat este Ion N. Theodorescu: pseudonimul sau, Arghezi, provenind, explica însusi poetul, din Argesis-vechiul nume al Argesului. Alti critici vorbesc despre unirea numelor a doi mari sfinti eretici, Arie si Geza.
1880, 21 mai- Vede lumina zilei, la Bucuresti, Ion N. Theodorescu.
1891 - 1896- Cursurile liceului Sf. Sava.
1896 - Debut literar sub influenta "magistrului" Alexandru Macedonski, în "Liga ortodoxa", semnând Ion Theo.
1900 - 1904 - Poetul e câtiva ani calugar la Cernica. În romanele sale marturiseste ca nu era foarte atras de cariera de calugar, caci autorul ciclului Psalmilor era un eretic si nu un spirit mistic.
1905 - 1910- Calatorie în strainatate. Putin timp la Paris, apoi la Manastirea Cordelierilor, unde e asaltat sa devina catolic. Plictisit de insistente, se muta la Geneva, unde scrie poezii, asista la cursurile Universitatii si, ca sa-si câstige existenta, lucreaza într-un atelier dinti de aur, inele si capace de ceasornice. În 1909, viziteaza Italia.
1912 - 1916 - Revine în România. La "Facla", "Viata româneasca", "Teatru", "Rampa" publica versuri, pamflete, articole polemice s.a.
1918 - 1919- În timpul realizarii României Mari, e închis doi ani, împreuna cu 11 ziaristi si scriitori (între care si Ioan Slavici), la penitenciarul Vacaresti, acuzat de tradare, pentru ca se pronuntase pentru neutralitatea României.
1927 - Apare cu mare întârziere prima sa carte de poezii "Cuvinte potrivite".
1928 - Sub directia sa, apare ziarul "Bilete de papagal".
1929 - Prima sa carte în proza "Icoane de lemn".
1931 - Placheta de versuri "Flori de mucigai" legata, ca si "Poarta neagra", de anii de detentie. Tot acum, pentru copii, publica volumul în proza "Cartea cu jucarii", inaugurând o directie secundara în creatia scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu volumele stiute de scolari: "Cântec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Martisoare", "Prisaca", "Zdreanta" s.a. Manualele scolare cuprind multe creatii destinate copiilor.
1934 - Romanul "Ochii maicii Domnului" (dragostea materna si devotamentul filial).
1935 - "Versuri de seara"
1936 - "Cimitirul Buna-Vestire", roman
1939 - "Hore", volum de versuri
1942 - Romanul "Lina", de fapt lung poem în proza
1943 - Sub genericul "Bilete de papagal" ziarul "Informatia zilei") publica îndeosebi pamflete usturatoare, pentru care e cercetat de politie. La 30 septembrie, apare exceptionalul pamflet "Baroane", atacând pe ambasadorul german von Kilinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la Bucuresti si în lagarul de la Tg. Jiu.
1944 - Iese din lagar.
1948 - Apare în ziarul PCR Scânteia în patru episoade articolul celebrul articol al lui Sorin Toma intitulat "Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei", în care, printre altele, acuzînd pestilentialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul sanctioneaza un "urât mirositor vocabular". Articolul se încheie cu o veritabila amenintare cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat dupa publicarea acestuia si se retrage din viata publica în casuta lui de la Martisor unde supravietuieste din vânzarea cireselor!
Tudor Arghezi în ultimii ani ai vietii 1952 - 1967- Poetul este "reabilitat" treptat, la sugestia lui Gheorghiu Dej, este distins cu premii si titluri, ales membru al Academiei Române, sarbatorit ca poet national la 80 si 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca si Mihail Sadoveanu, colaborând cu autoritatile si scriind poezii sociale pe placul acestora. Publica poemul "1907 - peizaje", "Cântare omului", "Stihuri pestrite", "Poeme noi", "Cu bastonul prin Bucuresti".
1966 - Se stinge, rapusa de cancer, sotia sa de o viata, Paraschiva.
1967 - Moare si el, fiind înmormântat, alaturi de Paraschiva, în gradina casei din Str. Martisor. Funeralii nationale. Casa e astazi muzeu, întretinut de fiica sa Mitzura. La vârsta de 16 ani debuteaza în "Liga ortodoxa" a lui Alexandru Macedonski, sub semanatura Ion Theo. Pâna în 1910 -când a început sa conduca sau sa editeze el însusi reviste si ziare cum sunt: "Cronica", "Cuget romanesc", "Natiunea", "Bilete de papagal"- publica la mai multe periodice ale vremii: "Revista moderna", "Viata noua", "Facla", "Viata romaneasca", etc..
În anul 1927 îi apare volumul de versuri - cu titlu semnificativ - Cuvinte potrivite. Dupa aceasta data, Tudor Arghezi va publica mai multe volume de versuri, romane, nenumarate articole. Va impune în literatura româna ca specie literara - tableta.
Pentru activitatea literatura remarcabila primeste în anul 1946 Premiul National de poezie. În anul 1955 este ales membru al Academiei Române, e distins cu numeroase titluri si premii, în anul 1965 primeste Premiul International Johann Gottfried von Herder (a se vedea premiul Herder); este sarbatorit cu prilejul zilelor de nastere la 80 si, respectiv, 85 de ani ca poet national.
Overview edit
Romanian writer, best known for his contribution to poetry and children's literature. Born Ion N. Theodorescu in Bucharest (where he also died), he explained that his pen name was related to Argesis, the Latin name for the Argeş River.
Along with Mihai Eminescu, Mateiu Caragiale, and Lucian Blaga, Tudor Arghezi is one of the most important writers in twentieth-century Romanian literature. Born while the "national poet," Eminescu, was still alive, Arghezi had a very long literary career notwithstanding his late debut.
His first volume of poetry was published when Arghezi was forty-seven, an unusually ripe age for a newcomer. What could have been a simple exception or eccentricity on the map of Romanian literature, however, became a solid presence as Arghezi remained productive until the end of his life, writing prolifically and in several genres. When political reality changed and Romania experienced the beginning of communist rule, Arghezi's output—unlike that of fellow writers who were banned because they belonged to the "bourgeois" Romania—increased, and almost miraculously he maintained his literary authority, largely because of his aesthetic flexibility.
He was, however, incarcerated twice because of writing articles against the political affiliations of the country, once during WWI for writing against the Entente, which Romania was part of, and again in WWII for publishing virulent satires of the Romanian government, its military leader - Ion Antonescu, and Romania's allegiance to Nazi Germany.
Bibliography
See complete bibliography (13)Unbound edit
This content section has been deprecated.
Please help us clean up the page by moving the content from this section into other relevant sections. Once it has been emptied this section will no longer appear on the page but the edit history will still be available in the page's history.
TUDOR ARGHEZI
( 21 mai 1880 - 14 iulie 1967)
S-a nascut la Bucuresti. Numele sau adevarat este Ion N. Theodorescu: pseudonimul sau, Arghezi, provenind, explica însusi poetul, din Argesis-vechiul nume al Argesului. Alti critici vorbesc despre unirea numelor a doi mari sfinti eretici, Arie si Geza.
1880, 21 mai- Vede lumina zilei, la Bucuresti, Ion N. Theodorescu.
1891 - 1896- Cursurile liceului Sf. Sava.
1896 - Debut literar sub influenta "magistrului" Alexandru Macedonski, în "Liga ortodoxa", semnând Ion Theo.
1900 - 1904 - Poetul e câtiva ani calugar la Cernica. În romanele sale marturiseste ca nu era foarte atras de cariera de calugar, caci autorul ciclului Psalmilor era un eretic si nu un spirit mistic.
1905 - 1910- Calatorie în strainatate. Putin timp la Paris, apoi la Manastirea Cordelierilor, unde e asaltat sa devina catolic. Plictisit de insistente, se muta la Geneva, unde scrie poezii, asista la cursurile Universitatii si, ca sa-si câstige existenta, lucreaza într-un atelier dinti de aur, inele si capace de ceasornice. În 1909, viziteaza Italia.
1912 - 1916 - Revine în România. La "Facla", "Viata româneasca", "Teatru", "Rampa" publica versuri, pamflete, articole polemice s.a.
1918 - 1919- În timpul realizarii României Mari, e închis doi ani, împreuna cu 11 ziaristi si scriitori (între care si Ioan Slavici), la penitenciarul Vacaresti, acuzat de tradare, pentru ca se pronuntase pentru neutralitatea României.
1927 - Apare cu mare întârziere prima sa carte de poezii "Cuvinte potrivite".
1928 - Sub directia sa, apare ziarul "Bilete de papagal".
1929 - Prima sa carte în proza "Icoane de lemn".
1931 - Placheta de versuri "Flori de mucigai" legata, ca si "Poarta neagra", de anii de detentie. Tot acum, pentru copii, publica volumul în proza "Cartea cu jucarii", inaugurând o directie secundara în creatia scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu volumele stiute de scolari: "Cântec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Martisoare", "Prisaca", "Zdreanta" s.a. Manualele scolare cuprind multe creatii destinate copiilor.
1934 - Romanul "Ochii maicii Domnului" (dragostea materna si devotamentul filial).
1935 - "Versuri de seara"
1936 - "Cimitirul Buna-Vestire", roman
1939 - "Hore", volum de versuri
1942 - Romanul "Lina", de fapt lung poem în proza
1943 - Sub genericul "Bilete de papagal" ziarul "Informatia zilei") publica îndeosebi pamflete usturatoare, pentru care e cercetat de politie. La 30 septembrie, apare exceptionalul pamflet "Baroane", atacând pe ambasadorul german von Kilinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la Bucuresti si în lagarul de la Tg. Jiu.
1944 - Iese din lagar.
1948 - Apare în ziarul PCR Scânteia în patru episoade articolul celebrul articol al lui Sorin Toma intitulat "Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei", în care, printre altele, acuzînd pestilentialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul sanctioneaza un "urât mirositor vocabular". Articolul se încheie cu o veritabila amenintare cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat dupa publicarea acestuia si se retrage din viata publica în casuta lui de la Martisor unde supravietuieste din vânzarea cireselor!
Tudor Arghezi în ultimii ani ai vietii 1952 - 1967- Poetul este "reabilitat" treptat, la sugestia lui Gheorghiu Dej, este distins cu premii si titluri, ales membru al Academiei Române, sarbatorit ca poet national la 80 si 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca si Mihail Sadoveanu, colaborând cu autoritatile si scriind poezii sociale pe placul acestora. Publica poemul "1907 - peizaje", "Cântare omului", "Stihuri pestrite", "Poeme noi", "Cu bastonul prin Bucuresti".
1966 - Se stinge, rapusa de cancer, sotia sa de o viata, Paraschiva.
1967 - Moare si el, fiind înmormântat, alaturi de Paraschiva, în gradina casei din Str. Martisor. Funeralii nationale. Casa e astazi muzeu, întretinut de fiica sa Mitzura. La vârsta de 16 ani debuteaza în "Liga ortodoxa" a lui Alexandru Macedonski, sub semanatura Ion Theo. Pâna în 1910 -când a început sa conduca sau sa editeze el însusi reviste si ziare cum sunt: "Cronica", "Cuget romanesc", "Natiunea", "Bilete de papagal"- publica la mai multe periodice ale vremii: "Revista moderna", "Viata noua", "Facla", "Viata romaneasca", etc..
În anul 1927 îi apare volumul de versuri - cu titlu semnificativ - Cuvinte potrivite. Dupa aceasta data, Tudor Arghezi va publica mai multe volume de versuri, romane, nenumarate articole. Va impune în literatura româna ca specie literara - tableta.
Pentru activitatea literatura remarcabila primeste în anul 1946 Premiul National de poezie. În anul 1955 este ales membru al Academiei Române, e distins cu numeroase titluri si premii, în anul 1965 primeste Premiul International Johann Gottfried von Herder (a se vedea premiul Herder); este sarbatorit cu prilejul zilelor de nastere la 80 si, respectiv, 85 de ani ca poet national.
